Barcelona

Rămăşiţele arheologice oferă mărturii ale aşezămintelor popoarelor iberice şi latine în Catalunia în secolele III şi II î. C. Fenicienii şi Grecii au stabilit puncte de comerţ de-a lungul coastei Cataluniei, dar oraşul modern a început să apară odată cu aşezământul cartagenez în Barcino, în secolul III î. C. Conform legendei, a fost denumit după tatăl lui Hannibal, Hamil Barca. Cartagenezii au fost învinşi în 206 î. C. de către romani care au rămas să guverneze Spania în următorii 600 de ani. Rămăşiţe ale Barcelonei din timpurile romanilor încă mai pot fi văzute la poarta oraşului lângă catedrală iar excavaţiile extinse pot fi vizitate la subsolul Muzeului de Istorie (Museu d’Història de la Ciutat).

Odată cu căderea Imperiului Roman, zona a căzut în mâna Vizigoţilor germanici care au transformat Barcino în capital regatului lor, sub numele de Barcinona, până în 554, când capital a fost mutată la Toledo.

Invazia arabă a pus capăt domniei vizigoţilor în 771, cu toate că, contrar altor regiuni din Spania, dominaţia arabă în Catalunia a durat mai puţin de un secol. Francii au capturat oraşul în 801 şi un lord feudal, Guifré el Pilós (Wilfred Părosul), a devenit conte al Barcelonei în 878, fundând astfel o dinastie care avea să dureze aproape 500 de ani. În timp ce restul Spaniei a rămas sub dominaţie arabă, Barcelona şi Catalunia au păstrat legăturile cu restul Europei.

După ce Ludovic V a refuzat să ajute la expulzarea arabilor în 988, conţii Barcelonei si-au declarat independenţa în faţa Francilor. Acest eveniment marchează naştere Cataluniei ca naţiune, iar la sfârşitul secolului XI, Catalunia avea să stabilească primul guvern constituţional din Europa. Curând avea să se extindă datorită unei serii de căsătorii şi victorii militare în Ibiza, Mallorca şi Tarragona. Ramon Berenguer IV a unit Catalunia cu Aragon prin căsătoria cu Petronila de Aragon în 1337, iar fiul lui Alfonso II a devenit primul rege Aragon – Catalan, guvernând asupra coastei mediterane până la Nisa.

Jaume I (1213-76) a introdus Consell de Cent, un consiliu municipal alcătuit din cetăţenii proeminenţi, iar în 1283 s-a înfiinţat Generalitat (Consiliul Local). Llibre del Consolat del Mar, un cod al practicilor de comerţ si fundaţia legii maritime europene, datează de asemenea din această perioadă. Catalunia a guvernat mările şi a experimentat o perioadă de prosperitate şi expansiune, odată cu cucerirea Insulelor Baleare şi a Siciliei. Sub Jaume I, pereţii oraşului au fost reconstruiţi pentru a se obţine un spaţiu de zece ori mai mare decât cel existent între vechii pereţi romani. Barcelona a atins culmea gloriei în secolul XIV: oraşul a devenit un important centru de comerţ şi ştiinţă, artele au înflorit, au răsărit impunătoarele clădiri gotice şi oraşul şi-a extins puterea asupra Sardiniei, Corsicii şi regiunilor Napoli şi Roussillon.

Barcelona a devenit unul dintre lăcaşurile Regilor Catolici, Ferdinand II de Catalunia – Aragon şi Isabela de Castilla. Oricum, influenţa sa a cunoscut un declin în secolul XVI, când monopolul asupra comerţului din Lumea Nouă a fost obţinut de către Sevilla şi Cadiz, iar capitala regatului s-a stabilit la Madrid. În timpul Războiului de 30 de ani cu Franţa, revolta catalană împotriva monarhiei spaniole a obligat Barcelona să se alieze cu Franţa, până când ofensiva spaniolă a readus oraşul sub control spaniol.  
Relaţiile cu Madridul au rămas tensionate iar Barcelona a luat partea Habsburgilor împotriva lui Felipe V de Bourbon în timpul Războiului de Succesiune spaniol. Asediul de 13 luni asupra Barcelonei s-a sfârşit pe 11 septembrie 1714, această zi fiind sărbătorită astăzi ca ziua naţională a Cataluniei, iar Felipe V a revocat imediat toate privilegiile Cataluniei. Consiliul Local a fost dizolvat iar folosirea oficială a limbii catalane a fost interzisă.

Recupererea economică a început spre sfârşitul secolului XVIII datorită poziţiei la Marea Mediterană, fiind primul oraş în Spania care s-a industrializat, în principal în domeniul bumbacului, în secolul XIX. Revenirea Barcelonei ca important centru politic, economic şi cultural în Europa a inspirit Renaixenca, Renaşterea culturii catalane. Barcelona a găzduit Expoziţia Universală din 1888, o mare oportunitate pentru oraş de a-şi arăta bogăţiile: Antoni Gaudí, Eusebi Güell şi Lluis Domènech i Montaner au creat multe dintre clădirile originale în acele timpuri, pentru unii dintre baronii bogaţi din districtul Eixample.

După Primul Război Mondial, oraşul a cunoscut o impresionantă creştere economică, care a sfărşit brusc odată cu Războiul Civil în 1936. După înfrângerea guvernului Republican, instituţiile autonome din Catalunia au fost abolite iar folosirea limbii catalane interzisă. Odată cu întoarcerea la democraţie, în 1975, Catalunia a redobândit un mare grad de autonomie iar cultura catalana a reînflorit din nou.

În 1992, Jocurile Olimpice de vară au atras milioane de turişti în oraş, acesta rămânând una din destinaţiile de top în Europa: locaţia perfectă, gastronomia rafinată, moştenirea culturală şi arhitecturală bogată şi viaţa de noapte vibrantă fac din Barcelona un oraş irezistibil.

următorul

Responsabilităţi: Am încercat ca toate informaţiile prezentate în această pagină web să fie cît mai exacte posibile, dar este prezentată în acest format şi nu ne responsabilizăm de informaţii incomplete sau pierderi de informaţii.